Concedierea de către angajator: temei legal, preaviz și decizie de concediere

Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații (art. 61):

• salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual, contractul colectiv aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară (lit. a);
• salariatul este arestat preventiv sau la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile (lit. b);
• salariatul este declarat inapt, prin decizie a organelor medicale competente, pentru funcția în care este încadrat (lit. c);
• salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat (lit. d).

Pentru cazurile de la lit. b)-d), decizia de concediere se emite în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii (art. 62 alin. (1)). Pentru necorespunderea profesională (lit. d) este obligatorie evaluarea prealabilă a salariatului, potrivit procedurii stabilite prin contractul colectiv aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern (art. 63 alin. (2)).

Interdicții: art. 60 alin. (1) interzice, printre altele, concedierea pe durata incapacității temporare de muncă stabilite prin certificat medical, pe durata suspendării activității ca urmare a instituirii carantinei, pe durata în care femeia salariată este gravidă (dacă angajatorul a luat cunoștință de acest fapt anterior emiterii deciziei), pe durata concediului de maternitate și pe durata efectuării concediului de odihnă.

Concedierea ca sancțiune disciplinară (art. 61 lit. a) se dispune numai după cercetarea disciplinară prealabilă. Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură disciplinară nu poate fi dispusă înainte de efectuarea acestei cercetări (art. 251 alin. (1)).

• Salariatul este convocat în scris, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii (art. 251 alin. (2)).
• Neprezentarea salariatului, fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea chiar fără efectuarea cercetării (art. 251 alin. (3)).
• În cursul cercetării, salariatul are dreptul să își formuleze apărările, să ofere probele pe care le consideră necesare și să fie asistat, la cerere, de un reprezentant al sindicatului (art. 251 alin. (4)).

Decizia de sancționare se emite în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei (art. 252 alin. (1)), se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la emitere (art. 252 alin. (3)) și cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei, prevederile încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, temeiul de drept, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă (art. 252 alin. (2)).

Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia (art. 65 alin. (1)). Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă (art. 65 alin. (2)): restructurări economice, tehnologice sau organizatorice documentate.

Concedierea poate fi individuală sau colectivă (art. 66). Pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d), precum și pentru art. 65, angajatorul are obligația de a propune salariatului locurile de muncă vacante compatibile cu pregătirea sa profesională ori cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina muncii (art. 64 alin. (1)); decizia de concediere trebuie să cuprindă lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariatul poate opta pentru ocuparea unui loc vacant (art. 76 lit. d)).

Persoanele concediate pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d), la art. 65 și art. 66 beneficiază de un preaviz care nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare (art. 75 alin. (1)). Concedierea disciplinară (art. 61 lit. a) nu presupune acordarea preavizului, ci aplicarea procedurii sancționării disciplinare. Dacă în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz se suspendă corespunzător (art. 75 alin. (3)).

Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea și durata preavizului; în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de prioritate (art. 76). Decizia produce efecte de la data comunicării ei salariatului (art. 77), iar concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută (art. 78). În conflictul de muncă, angajatorul nu poate invoca alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere (art. 79).

Concedierea este colectivă dacă, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, sunt concediați din motive care nu țin de persoana salariatului cel puțin 10 salariați (angajator cu mai mult de 20 și mai puțin de 100 de salariați), cel puțin 10% din salariați (100-300 de salariați) sau cel puțin 30 de salariați (peste 300 de salariați) - art. 68. Angajatorul are obligația să consulte sindicatul sau reprezentanții salariaților și să le notifice în scris informațiile prevăzute de lege, inclusiv criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate (art. 69), și să transmită o copie a notificării inspectoratului teritorial de muncă (ITM) și agenției teritoriale pentru ocuparea forței de muncă (art. 70).